istoria soselei
transalpina
Transalpina,
denumita si "Drumul Regelui" face legatura intre
Transilvania si Oltenia. Aflat la peste 2.000 de metri
altitudine, Transalpina este cel mai înalt drum din
România care poate fi traversat cu maşina, având
punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la
2.145 m).
Desi mai inalta decat
Transfagarsanul este mai putin cunoscuta decat acesta
pentru ca nu a fost niciodata asfaltat chiar daca
figureaza ca si drum national pe toate hartile, fie
ele tiparite sau GPS.
In 2009 a inceput asfaltarea
si modernizarea acestui drum pe o distanţă de 148 de
kilometri, între Sebeş, judeţul Alba si Bengesti judeţul
Gorj. In luna mai 2012 mai mult de 99% din
Transalpina era deja asfaltatata. Se preconizeaza ca
intreaga Transalpina va fi asfaltata si
modernizata pana la finele anului 2012.
Începuturile acestui drum
sunt neclare. Unele surse susţin că a fost construit
prima dată de legiunile romane în timpul războaielor
cu dacii, motiv pentru
care pe hărţile de istorie este trecut sub denumirea
de "coridorul IV strategic roman".
Există şi o legendă
locală, care spune că, la sfârşitul secolului XVIII şi
la începutul secolului XIX, fiecare familie de
localnici a participat la construirea unei porţiuni
din acest drum, în funcţie de posibilităţile fizice şi
financiare ale sale. Potrivit altor surse, şoseaua a
fost construită şi pietruită de germani în timpul
primului razboi mondial ,
din raţiuni militare, însă a fost foarte puţin
folosită. Transalpina a fost reconstruită în perioada
interbelică şi dată în folosinţă în 1938, când a
fost inaugurată de regele Carol al II-lea.
Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al
doilea razboi mondial,
când germanii aveau nevoie de această cale de acces
din motive militare. De atunci Transalpina a fost
foarte puţin întreţinuta.
Traseul era folosit
din timpuri stravechi de catre pastorii din
Marginimea Sibiului care isi treceau turmele in
Oltenia, fiind nu mai mult decat o cararuie
prapastioasa pentru cai, numita sugestiv "Poteca
Dracului".
Inaugurarea
Transalpinei s-a facut in primele zile ale anului 1938
de catre regele Carol al II-lea la Poiana Sibiului. La
acea vreme, drumul era considerat o mare realizare
tehnica, cu rol economic, strategic si militar, cu
atat mai mult cu cat oamenilor le era proaspata in
minte perioada in care li se impusese religia
catolica si cand unele familii au plecat pe acest drum
pentru a-si pastra traditia. Conform memoriilor
localnicilor, circa 200 de localnici din Jina, aflat
acum in judetul Sibiu, insotiti de preotul satului, au
luat drumul bejaniei, traversand muntii pe "Poteca
Dracului" si stabilindu-se in localitatea Corbii de
Piatra din actualul judet Arges. Asa se explica si
faptul ca locuitorii din Marginimea Sibiului si cei
din localitatile Novaci, Vaideeni si Babeni, aflate
dincolo de munti, in judetul Valcea, au aceleasi
costume nationale, aceleasi traditii si aceeasi
ocupatie: pastoritul, fiind cunoscuti sub numele de
"ungureni".
Tot de la barajul Oasa, in dreapta, se poate lua spre colonia de la "Fetita", unde s-a construit o manastire. De acolo, urcand la Sureanu, se trece prin "Luncile Prigoanei", un loc de trista amintire pentru localnici, deoarece aici erau pedepsiti cei ce vroiau sa plece in bejenie, si se ajunge la Cabana si iezerul Sureanu, magnific descris de Lucian Blaga, in acelasi "Hronicul si cantecul varstelor".Vechea cabana Oasa este acoperita acum de apele lacului de la barajul cu acelasi nume, ca de altfel si celebrul "brad stramb" al lui Mihail Sadoveanu de pe Valea Frumoasei, iar de aici se ajunge in localitatea Sadu si apoi in Talmaciu, dupa ce se parcurg 62 km de peisaj minunat.
De la Obarsia Lotrului, aflata intr-o vale cu o deschidere foarte frumoasa, sunt mai multe posibilitati: se poate merge in stanga spre Brezoi ce se afla la circa 60 km, trecand pe langa Lacul Vidra si apoi prin statiunea Voineasa, sau in dreapta spre Petrila, care e cale de 28 de km. Pentru a continua insa Drumul Regelui, Transalpina, DN 67C trebuie mers inainte spre Novaci. De fapt, de abia acum incepe cea mai spectaculoasa parte a Drumului Regal, drumul prin zona alpina, adevarata Transalpina. Serpentinele se insiruie una dupa alta, ducandu-ne in locuri tot mai inalte: Stefanu, Carbunele, Muntinu, Urdele. Dintr-o data muntele dispare, iar in fata se intinde platoul de pe varful Papusa de unde se coboara in Statiunea Ranca si apoi la Novaci unde ia sfarsit Transalpina.
In 1938, la inaugurarea Transalpinei, Carol al II-lea si suita sa au parcurs traseul Novaci - Salistea in opt ore. In zilele noastre datorita lucrarilor aflate in curs pe traseul Jina - Sugag, Transalpina este parcursa pe traseul Sebes - Sugag - Obarsia Lotrului - Ranca - Novaci intr-un timp de aproximativ 3 - 4 ore.